~

        Cel mai dificil e să-ţi păstrezi o suficienţă… suplă, degradată. Să ai 80 şi, încă, îndoieli, nu cu privire la lume, ci la tine însuţi, surâsuri interioare. Să-ţi afirmi convingerile şi după aceea să le retragi, una câte una, pe toate.
       Ce vezi în jur sunt progresii înnămolite. Tipi convinşi şi tot mai convinşi – deja de la 30-40, iar apoi totul pare că-i confirmă, pentru ca la 80 să îi găseşti statui. Cum ştii că un tip e bătrân: vorbeşte tot mai asertotic – are şi rictusul ştiutorului etc. Ca şi când asta ar trebui să obţină gândirea: să tragă la malul final al ‘convingerii’, în regatul suficienţei. De câte ori aud ‘Nu mi-am schimbat părerea în privinţa…’, întreb doar unde e ieşirea, pe unde trebuie să fug.
       Plin de tipi morţi. E cam descurajant că populaţia lumii e infimă.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 6 decembrie 2023.