~

        Cum de comedia nu trece bine proba timpului. 30 de ani şi deja scârţâie, 50 şi e de neprivit. Discursul în care e învelită poanta e cleios, mai învechit decât hainele de pe comedianţi, şi vezi îngrozit lucruri de ieri care sună deja ca la 1800.
       Drama, tragedia rezistă parcă mai bine. Au nevoie de mici editări, pentru contextul repezit şi ‘telegrafic’ de azi, dar poţi vedea Tennessee Williams.
       Au evoluat destul de ciudat straturile exterioare ale epicului. Înainte conta cât de bine te învârţi, livresc, în jurul cozii pentru a spune – cu descrieri de natură, cu metafore, cu oftaturi – ceea ce azi livrezi fără perifrază, direct. Conta mai mult cum spui, decât ce ai de spus. Sau aproape. Înaintai cu pedala de frână, amânai impactul, şi epicul era o artă a amânării. Drama a supravieţuit mai bine, în vreme ce comedia – forma ei vetustă – e de neprivit fără o apăsătoare senzaţie de inadecvare sau chiar jenă. Un comediant trece testul, cinci îl cad, aspiraţi repede în vid.
       (Romanele se poartă oare mai bine, dacă jumătate dintre ele se pot citi? Consideraţii inutile. Poate că epicul în sine va constitui o problemă.)
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 7 decembrie 2023.