~

        Nostalgie uitându-mă la un clip cu Christopher Hitchens. Nu prea grozav, câteva naivităţi însufleţite, dar încă destule lucruri precumpănitor sclipitoare. Mă gândeam că Martin Amis a fost, în acest răstimp, martorul său. Încă din tinereţe îşi citeau cărţile, aveau cele mai fecunde conversaţii, amândoi au plecat din Londra debutând în peisajul american, se consultau în legătură cu tot, articole, întâlniri; vacanţe comune, telefoane în miez de noapte, libaţii, erau siamezi. Era ‘martorul lui Hitchens’. Hitchens s-a dus şi, de curând, martorul lui s-a dus.
       Mai întâi dispari tu; în etapă secundă, rapidă şi ea, dispar martorii.
 
 

 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 2 ianuarie 2024.