~
Pentru un scriitor, publicul nu există.
Când faci un film, o piesă de teatru, un concert, există. Publicul ca masă reunită şi ca grup mimetic: când râd trei, mai râd şase alături, contagiunea se produce şi râde o jumătate de sală. Eşti câteodată emoţionat fiindcă e emoţionat celălalt, Gombrowitz povesteşte că nu era deloc mişcat de muzică la un concert dar a fost cuprins de o emoţie ciudată fiindcă sala era cuprinsă de emoţie etc. Asta e un public.
Un scriitor nu scrie niciodată pentru un public, ci pentru cititori aflaţi în faţa paginii sale unul câte unul. Niciun fenomen de contagiune, zero aplauze. Sunteţi faţă în faţă: două conştiinţe, ca într-un duel. Sau îmbrăţişare, sau înfruntare tip Iacob-înger, sau plimbare pe faleză cu mâinile la spate, nu importă. O întâlnire a doi tipi, doar. Cartea e un obiect care vorbeşte câte unei persoane pe rând, nu contează că prima, care scrie, e moartă sau vie încă: ea îi vorbeşte în chipul cel mai real celeilalte, care ascultă intrigată. E ceva intim – nu public. Un scris e public doar în sensul că nu e privat, ţinut pentru tine. Dar nu aparţine unui public, unui număr de persoane care se pot numi grup. Nu există public, mulţime, există un lung şir de unu plus unu; întâlnirea intimă, unică, între doi inşi numai.
–
Ar fi așa, dacă nu ar exista criticii literari de care totuși sunt afectați aproape toți scriitorii, cu excepția celor cu adevărat mari :)
Anonim said this on 5 ianuarie 2024 la 0:43 |
Sentimentul meu e ca, indiferent de mediu, toti artistii care conteaza au ceva in comun, in modul de a se raporta la propriul public – indiferent de mediu. Cred ca orice artist trebuie sa manifeste consideratie pentru creditul de atentie primit. In cazul scrisului, presiunea asta e cu atat mai mare cu cat este vorba de alt timp si alta energie, in relatia unui cititor cu un volum de text. Insa cred ca trebuie sa exista o etica interioara legata de asta, a oricarui artist – filozof – scriitor. Si, in masura in care exista, va vorbi de la sine. Cui trebuie,atat.
Ideea ca arta poate servi intereselor autorului, in mod concret, este odioasa.
Anonim said this on 13 ianuarie 2024 la 0:18 |