~

        Cum ştii dacă ai în faţă propagandă sau informaţie. Aristotel lăsa regula de trei a retoricului: etos, patos, logos. Etos: emiţătorul textului e de încredere, în sensul neutralităţii, e obiectiv, nu ţine cu cineva? Patos: simţi că discursul e intenţional persuasiv, că eşti condus subtil să crezi un anumit lucru, cu un text implicat şi care vibrează, prin delicate manevre stilistice de interpretare (în genere, şir de adjective) care observi că te conduc spre concluzie? Logos: informaţia pe care o auzi are dimensiune logică, coerenţă internă, e demonstrativă, şi are o sursă în spatele textului, poţi să te duci să o verifici?
       E ca şi când un ins ar asista la un meci de fotbal şi, aşezat în mijlocul tribunei, la egală distanţă de galerii, n-ar ţine cu nimeni, nu l-ar pasiona cele două echipe sau în general fotbalul, ci ar relata rece jocul. Godard pretinde că e imposibil sau foarte greu, căci obiectivitatea ar însemna ‘5 minute pentru evrei, 5 minute pentru Hitler’ şi nu poţi fi atât de imparţial, fiindcă una dintre echipele de pe teren vrea s-o ucidă pe cealaltă – unii atacă alţii se apără, unul e călăul celălalt victima. Ei bine, trebuie să închizi ochii la cele două galerii, să nu uiţi de ce eşti acolo şi să relatezi calm jocul.
       Problema e că, la criteriile date, 80% din ce auzim şi citim e propagandă (intenţională sau sentimentală), în majoritate sinceră, însufleţită, livrată de naivi care cred onest că informează. Fiindcă în timp de război singurul lucru cert e că cele două părţi îşi pierd în chip legitim minţile. Abandonează raţionalul pentru sentimental, numindu-l pe fiecare cu numele celuilalt.
       Când eşti jurnalist, eşti în chip natural educat să minţi, să trădezi publicul şi să nu livrezi adevărul către el, deoarece acesta trebuie influenţat în direcţia binelui. Departamentele de comunicare te învaţă cum să ascunzi comunicarea. Relatările devin editorial. Nu e mult de când lucrurile au devenit negativul a ceea ce spun în titulatură: câteva decenii. Atunci media a fost flatată că e parte a elitei şi misiunea ei este o pedagogie. Acela e momentul când abandonezi adevărul şi treci de partea Binelui.
 
 
 
 
 
 

~ de soirs pe 13 ianuarie 2024.

Un răspuns to “~”

  1. Împărțirea aritmetică a timpului în câte 5 minute pentru fiecare echipă nu este obiectivitate, ci abstracție.

Lasă un comentariu