~

       În literatură, în scris în general, aglomerarea e întotdeauna semn prost. Nu contează de ce, de adjective, de enumerări, de tablouri sau descrieri, de efecte. Semn (trist) de căznit şi de inferior.

       Două leme.
       Oamenii nu se pot schimba. (Foarte puţini oameni…)
       Nu poţi convinge pe nimeni. (…pe aproape nimeni.)
       Dacă le interiorizezi, înţelegi singurătatea în care eşti scriind, nu cauţi solidarităţi imposibile.

       Cum crezuserăm noi că gândirea e un depozit de răspunsuri al umanităţii… Pentru a afla, la maturitate, că totul se reduce la asta, ce baliverne să-ţi spui pentru a rezista încă o zi.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 22 ianuarie 2024.