~
M. povesteşte că a aruncat dezgustat o carte a lui M. Polac la coşul de gunoi. N-aş putea arunca la gunoi o carte, nu ştiu de ce. Când eram mici puteam duce la anticariat tot ce era carte mai proastă prin casă, cel puţin rămâneam cu ceva bani, şi cărţile ştiam că le foloseşte cineva. De câte ori am făcut curăţenii mai recente, am strâns cărţile dispensabile într-o lădiţă, care s-a dovedit de peste 10 kilograme, pe care am scris cât toate zilele ‘CĂRŢI’ şi am aşezat-o pe partea curată a pubelei centrale, afară, cu cotoarele la vedere, spre a-şi putea alege fiecare ce vrea: carte tehnică, roman de aventuri, un eseu. După vreo oră-două am trecut pe lângă: lădiţa dispăruse. Dacă deteşti o carte o poţi dona pe vreun raft din acela de schimburi gratuite. O poţi lăsa pe o bancă. Ideea de a vedea cartea aterizând într-un coş de gunoi în bucătărie, printre cutii de iaurt, coji şi resturi, şi capacul căzut deasupra, îmi dă, nu ştiu de ce, un inconfort straniu.
–
soirs 
Circuitul cărților în natură. Când m-am mutat am făcut o selecție riguroasă, mai mult să nu fiu nevoit să mă plimb prea mult cu saci în spate pe scările blocului. Trebuia să urc la etajul 4, fără lift. Le-am dus și eu la tomberon, într-o cutie curată. A doua zi erau înșirate pe trotuar, la bulevard, de bețivul cartierului.
Mi-a fost milă de ele și le-am cumpărat pe toate. Am scos un preț bun!
mihaistef said this on 23 ianuarie 2024 la 20:15 |