~

        Am văzut primul produs de ‘realitate mixtă’ (virtual-real) scos pe piaţă, un fel de pereche de ochelari pe care-i poţi purta pe stradă. Sunt mari şi grobieni, seamănă cu o caschetă de schi. Mâine vor fi subţiri şi uşori, ca nişte ochelari de soare. Poimâine – un cip implantat benevol să interacţioneze cu creierul. Toate astea sunt tehnologie pentru orizontul 10-20 de ani. Poate mai mult, poate mai puţin.
       Se spune că simţi un ‘declic’ şi creierul se conectează la el fără să mai percepi că eşti într-o realitate dublă: virtual şi real devin una.
       Ai toate ecranele la dispoziţie. Telefonul mobil devine inutil: răspunzi din dispozitiv, vezi lumea din dispozitiv, te aşezi pe o bancă dintr-un parc şi poţi vedea un film, pe alt ecran ştirile, pe altul o tastatură, o planşetă grafică şi tot ce mai vrei – în acelaşi timp realitatea fiind prezentă: vezi oamenii trecând, băncile, parcul.
       Prin urmare, se întâmplă deja.
       Am ştiut toţi, de la o vreme, că suntem la o cotitură. Totul ne-o anunţa. Doar că nu ştiam vectorul – o va lua spre realitate augmentată, spre genetică, spre AI, spre transuman, care dintre ele va răzbate şi ţâşni primul. Totul se va schimba, instrucţie (unui elev care rezolvă orice ecuaţie şi ştie dinainte toată istoria şi tot ce-l înveţi, nu-i poţi preda prin definiţie nimic în afară de scris şi citit elementar, din 15-20 de discipline nu rămâne niciuna, la fel de bine aduci un baton de dinamită la catedră şi o arunci în aer), relaţii intersubiective, profesii, societate, realmente tot. Poate că alte dimensiuni vor veni să se adauge. În cele din urmă, vom fi mai anturaţi? mai singuri?
       În acest timp, nişte ruşi şi nişte ucraineni se bat în nişte şanţuri umplute de ploaie, ca în Primul război. Ţărani trag nişte brazde cu un tractor şi aruncă în ele seminţe. Prostituate, la colţul străzii, oferă servicii cât se poate de reale şi tactile. Patru-cinci secvenţe istorice, patru-cinci timpuri, recesiv şi prezent şi real şi virtual, şi viitor şi Ev mediu, înaintează împreună: în simultaneitate istorică. Până când unul va domina tot, va modifica tot.
       Cărţile…
       Literatura. Ceva probabil va rămâne. Ce?
       Realmente nu ştiu. Ne-am resemnat să fim oneşti cu noi înşine.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 9 februarie 2024.