~
Iuliu Maniu: ‘Recunosc că Corneliu Zelea Codreanu a fost superior gândirii mele. Eu am încercat să adopt… căi politice, el a ales o cale superioară, şi anume, a realiza mai întâi caractere, educând un tineret…’.
Şi tot astfel. Înnebuniseră toţi. (Şi asta prin ’43, când ‘legionarii’ fuseseră compromişi total.) Noi nu vom înţelege nimic din epocă dacă nu pricepem că înnebuniseră toţi. Au scăpat cei care erau minoritari – etnic, sexual, cultural – şi care s-au prins primii că sunt vizaţi de crimă, şi cei care erau prin convingeri de stânga şi erau preveniţi teoretic. În rest a fost debaclu. Găsim raportări admirative şi la Coposu, şi la rege şi la atâţia alţii, cât de buni erau legionarii şi cum se comportau în închisoare, ce caractere erau etc. Un vânt de nebunie. Istoria unui popor tânăr se judecă cu categorii psihiatrice, nu istorice.
Ce-a reuşit capitalul, de aproximativ 20 de ani de când a accelerat, la valahi: o ţară în care acum abrutizaţii formează majoritatea. Unde te bucuri dacă cineva ştie să citească, să numere, să facă o frază care nu e traducere din americană. Un Zoo antreprenorial cu ţaţe, semi-smintiţi şi psihologi de dezvoltare.
Ştiam că suntem un popor mimetic. Maimuţe în civilizaţie, strânsură de Europă, americani azi aşa cum eram ruşi în ’50 (avalanşa de onomastică slavă în maternităţi), francezi în XIX, greco-turci cu fes în XVIII, ce nu ştim e ce destin vom avea în cele din urmă.
Poate că aşa arătau şi începuturile Vestului sălbatic, şi totul e bine în Centru şi Est. Poate că devenim înfloritori, acum că Vestul slăbeşte, e confuz şi se clatină. Maimuţe în frac.
De unde abstragerea din secol. Fă ce crezi că trebuie să faci.
Scuipă pe istorie, preocupă-te de timp.
Etica e o monedă uşor de falsificat. Talentul, geniul – imposibil.
Moraliştii. În ciuda a ceea ce sperau iluminiştii, inteligenţa şi cultura n-au împiedicat niciodată barbaria. E o teză complet imbecilă, şi chiar aproape de nerozie. Când s-a pornit nazismul Germania era cea mai mare cultură a lumii. Utilitatea socială a moralismului e zero. Scribi de raftul al treilea, arătând că scriu deoarece comentariile pot fi încopciate în cotoare de cărţi şi stilourile lor lasă o dâră pe hârtie, asemeni stiloului lui Hemingway, parazitează noţiunea şi practică impostura scriitorului. Ştiu ei înşişi că se mint, suferă, sunt hipersensibili şi în impas permanent.
Ignor de ce e nevoie de farsă în cele din urmă.
–
soirs 
Într-un text insuficient promovat, Războiul și viitorul, Mann formulează un avertisment antimoralist oarecum similar când punctează că nazismul a fost un recul grosolan și nesăbuit față de raționalismul sec. 18-19. Antimoralist îl numesc eu, pornind de la faptul că moralismul este problematic nu prin conținutul pe care îl promovează, ci prin discordanța dintre ceea ce promovează și cel care promovează. Până la urmă, asta e raționalismul: un clivaj între principiu și realitate, cu favorizarea exagerată a primului.
Doar cultul vieții – care include viața celuilalt – împiedică barbaria. Dar toate conflictele sângeroase din istorie au fost și sunt purtate pentru lucruri pe care beligeranții le consideră mai importante decât viața însăși. Supremul moralism (unul mincinos, ca toate moralismele) este predispoziția inexplicabilă a omului de a încălca porunca „să nu ucizi” întotdeauna în numele uneia dintre celelalte nouă.
Anna said this on 19 februarie 2024 la 9:24 |