~
Aşa e de trist aerul ăsta de secunzi, de copii de pripas recunoscători. De două secole, aici se suspină.
Ce curios: când oare îşi vor ocupa Centrul şi Estul rolul în noul Occident? Când vom fi ‘ca ei’, şi literatura noastră la fel ca a lor, şi oamenii de stat şi ideile şi arta şi etosul, şi amprenta şi fierberea culturală, şi premiile şi reuşitele la fel de consistente, şi naraţiunea de Est şi Centrală impusă eclatant în lume ca parte din întregul continentului, la magnitudine egală, ca şi când am fi fost despărţiţi din greşeală?…
–
soirs 
Pentru constatarea acestui „loc în noul Occident” este necesar un privitor exterior. Cine să fie privitorul care să observe că Centrul și Estul aparțin occidentului? Africa? India? Ai căror autori publică în engleză și apar pe listele Booker et al.? Și cine să mai fie exoticul de care are nevoie occidentul pentru perspectivă, când tot ce era exotic (în sensul bun al cuvântului) s-a integrat în mainstreamul occidental sau mai bine zis a fost integrat în numele diversității, dar de fapt diluând diversitatea?
Norwich said this on 4 martie 2024 la 9:01 |