~

        Cred că mahalaua, care are deja, demografic, majoritatea absolută în Valahia, va rescrie istoria ‘în jos’ destul de curând. În manualele viitorului va rezulta că, în comunism, toţi aveam peşti de sticlă pe televizor şi carpete orientale pe perete. Nu se va mai spune nicăieri că aceştia erau oameni cu totul minoritari, o familie-două într-o scară de bloc de 20, şi că se râdea de ei mereu, fiindcă nu înţelegea nimeni de ce ar schimba cineva carpetele acelea ţărăneşti minunate, ţinute pe pereţi, cu chestia aia. Aceşti oameni erau absolut minoritari şi trataţi în regim comic. Dacă se mai fac multe ‘muzee ale comunismului’ moraliste – aglomerând fatal excepţia -, va rezulta destul de curând că aşa arăta ţara. Or, oamenii aceştia (cu mituri subculturale specifice prin care se credea că oamenii ‘fini’ beau cafeaua cu degetul ridicat, sorb zgomotos din supă, l-au auzit ei, personal, pe lingvistul Graur spunând la radio că e normal să pronunţi ‘cur’, iar nu ‘fund’, deoarece acela desemnează fundul de mămăligă, că toată lumea ascultă în secret lăutărisme, care sunt adevărata muzică, dar se ruşinează s-o admită, că există ‘cacofonii’ – evitabile -, că ‘din cauza’ e ceva peiorativ şi ‘datorită’ meliorativ), aceşti oameni care speră în secret că norma majorităţii e, în esenţa ei, la fel de a-normală, de murdară şi de vulnerabilă ca ei dar o disimulează abil, vor avea în cele din urmă viitorul. Rescrierea istoriei în-jos e parte din acest revizionism.
       Orice minoritate – culturală etc. – se răzbună sinistru.

 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 7 martie 2024.