~

        Hemingway credea că există o cruzime fără margini a învingătorului. Faptul că voiau să-l ‘vindece’ pe Goering de droguri, de morfină, înainte de a-l spânzura, i s-a părut surprinzător de crud. Că pe Ribbentrop, care adora şampania, îl vor vindeca de ea, înainte să-l spânzure. Că vor să spânzure ‘sănătoşi’. Chiar şi pe cei care urăsc evrei, sunt rasişti, xenofobi sau au alte viziuni jalnice: ‘Chiar trebuie să-l vindecăm pe Streicher de ura lui contra evreilor înainte să-l spânzurăm?… Am omorât 60.000 de civili cu o bombă; am spânzurat o femeie de şaizeci de ani pentru că a condus la moartea unor aviatori… Înţeleg şi nu vreau să particip la asta… Războiul e complet şi total barbar, o crimă împotriva omului şi a umanităţii, şi aşa ar trebui luptat în el şi oamenii să n-o facă pe modeştii sau să fie ipocriţi în privinţa lui’ (scrisoare din ’45 către Mary H.).
       Umilinţa supremă: să-i ‘vindeci’ pe oameni, să-i cureţi sanitar şi etic, de credinţe greşite şi de vicii, înainte să-i spânzuri. Îngenuncherea asta totală. Morala ca tortură diabolică, rânjet final.
       Perversiunea igienistă a moralei. Cred că noi putem rareori cădea mai jos de atât.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 15 martie 2024.