~
Slăbiciunea literară valahă, trădând un retard de categorie estetică: avem, încă, o gândire şi o literatură de adjectiv. În care sensul, denominaţia, ţi se serveşte în pagină, în loc să o obţii prin seducţie de construct general, inedit de viziune şi farmec estetic. Literaturile de adjectiv obţin ce pot. De unde senzaţia de esprit simple livrându-ţi, nu fără însufleţire, o poveste, vizibilă la copiii care povestesc ceva şi pentru care monştrii sunt ‘groaznici’ şi salvatorii ‘grozavi’, pentru a marca vizibil liniile galbene şi roşii, căci toate poveştile copiilor deraiază din estetic în etic. Curios simptom (‘postcolonial’, marcând mereu unde e adversarul, primejdia, hoarda tătară ivindu-se pe culmea dealului, la un popor care toată viaţa lui a tremurat?) de literatură tânără, de gândire improvizată, de infantilism etic localist în reprezentarea lumii. O literatură edificatoare, de crez şi de primejdie, de instinct, din copilăria analitică.
În toate suntem tineri.
–
soirs 