~

        Nu ştiu ce-o să se aleagă după toate războaiele şi agitaţiile. Dar cum aş prefera să se schimbe ‘mentalitatea’, minţile, oamenii, să vină altă epocă. Suntem delatori, suntem temători, n-avem curajul să trăim. Toţi slăbănogii poartă cruciade şi se visează justiţiari dictatori, nu democraţi. Bucuria de a interzice e cea mai mare care-a existat vreodată, şi vine de la cei mai plăpânzi şi mai jalnici. Niciodată n-o să-i mai credem blânzi sau moral superiori pe estropiaţi. Nu vor decât să se răzbune pentru situaţia lor în lume. Epoca le mănâncă din palmă, niciodată în toată istoria cei mai ciudaţi, mai slabi, mai umiliţi şi călcaţi în picioare n-au fost mai puternici. Ce păcăleală am luat, noi şi lumea, de la ei şi de la teoriile care-i înălţau. De fapt oamenii sunt aceiaşi.
       Multe surse de informare, dar un suivism jalnic. Ştim foarte multe, şi cădem în toate capcanele în care cădeam când ştiam puţin. Multiplicităţi goale.
       Poate vine o altă lume. Ar fi atât de bun un vânt al schimbării. Să se ducă-n orice direcţie, numai să vină.
 
 
 
 
 
 

~ de soirs pe 14 aprilie 2024.

Un răspuns to “~”

  1. Nu mi-au placut poeziile Eminescu. Doar „Glossa”, din care mai ales versul „Toates vechi şi nouă toate.” Au mai fost d’astea. Sursa „schimbarii” zace in miscarea Pendulului.

    Seherezada

Lasă un comentariu