~

        Ni se repetă: nici fondarea Europei n-a fost un episod grozav. Arhitecţii, ‘părinţii fondatori’, n-au fost chiar cei care ni s-au prezentat, toate proiectele – Europa moştenitoarea Rezistenţei, Europa puternică, ieşită din fervoarea unificatoare şi pacifistă a popoarelor – nu erau chiar ce am crezut. A fost o comandă şi un proiect american de la început, pe un mic ‘trio infernal’ Walter Hallstein, fostul nazist care devine preşedintele Comisiei Europene, Robert Schuman, fostul pétainist, Jean Monnet, bunul agent al CIA, un ADN de corp de intenţii cam drăgălaş.
       Ei şi. Toate începuturile sunt naive sau urâte. E o eroare de logică cel puţin să crezi că tot ce-a început prost va sfârşi în consecinţă. Există naivitatea ‘clasică’, a naivilor nevinovaţi. Şi există naivitatea ştiutorilor, a celor care cred că înţeleg ceva, dacă au găsit detaliul vulnerabil. Nu există ADN ‘american’, condiţionări perpetue. Nimeni nu te împiedică să creezi altceva mai fecund şi să împingi lucrurile în neaşteptat.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 30 aprilie 2024.